| 1.
|
CALIFIC'A, cal'ific, vb. I. 1. Refl. si tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însusirea unor cunostinţe si deprinderi de specialitate (împreună cu recunoasterea oficială a acestei pregătiri). 2. Refl. A obţine (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiţie sau într-o probă sportivă, culturală etc. 3. Tranz. A atribui unei fiinţe sau unui lucru o anumită calitate; a caracteriza; a numi. - Din fr. qualifier, lat. qualificare.
Sursă
: DEX'98
(6139)
- valeriu |
| |
| 2.
|
A se califica ≠ a se descalifica
Sursă
: Antonime
(69116)
- siveco |
| |
| 3.
|
CALIFIC'A vb. a face, a numi, (fig. si fam.) a categorisi, (fig.) a eticheta, a taxa. (L-a ~ prost.)
Sursă
: Sinonime
(175519)
- siveco |
| |
| 4.
|
calific'a vb., ind. prez. 1 sg. cal'ific, 3 sg. si pl. cal'ifică
Sursă
: DOR
(229301)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE CALIFIC'A mă cal'ific intranz. 1) A obţine calificare; a căpăta cunostinţe într-un domeniu de activitate; a se specializa. 2) A obţine dreptul de a concura la o etapă superioară a unei competiţii (sportive, culturale etc.). /<lat. qualificare, fr. qualifier
Sursă
: NODEX
(326183)
- siveco |
| |
| 6.
|
A CALIFIC'A cal'ific tranz. 1) A face să se califice. 2) (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a face; a taxa; a eticheta. /<lat. qualificare, fr. qualifier
Sursă
: NODEX
(326182)
- siveco |
| |
|
|